Wing Chun Kung Fu – Ziua 1. Introducere, principiile și filozofia Wing Chun

Foarte multă lume asociază termenul de Kung-Fu (Gong-Fu, 功 夫) cu artele marțiale. În realitate, semnificația sa este mult mai complexă și mai greu de înțeles pentru cei care nu participă la cultura chineză, având în vedere o măiestrie, o abilitate specială care se dezvoltă extrem de mult, la un nivel foarte ridicat, la persoane ce se antrenează din greu foarte mult timp. Așadar, avem un kung-fu al artiștilor marțiali, unul al bucătarilor, al frizerilor, al muzicienilor, al dansatorilor și așa mai departe.

În domeniul artelor marțiale, există un număr foarte mare de tipuri de kung-fu, însă toate pot fi grupate în două categorii: kung-fu dur (stiluri dure) și kung-fu moale (stiluri moi). Diferența dintre ele nu ține de forța cu care se lovește adversarul, ci de modul în care se gestionează energia care vine de la adversar. Stilurile dure se opun direct energiei adversarului, o blochează ferm, în timp ce stilurile moi nu se opun atacurilor, ci redirectează energia, evită blocajul direct, lăsând lovitura adversarului că curgă în gol iar Wing Chun Kung-Fu este un stil moale, fiind creat de o femeie, în vederea învingerii adversarilor mult mai masivi și mai puternici. La ora actuală, Wing Chun este considerat de mulți ca fiind unul dintre cele mai eficiente stiluri de arte marțiale, deoarece are la bază principiul economisirii energiei, tehnicile sale urmărind obținerea unui maximum de beneficiu cu un minimum de consum energetic.

Chiar dacă se pronunță și se scrie la fel cu caractere chinezești (詠春), Wing Chun se scrie diferit folosind scrierea latină, aceste diferențe indicând linia maeștrilor. Tuturor instructorilor certificați de Ip Man li s-a impus să utilizeze denumirea Ving Tsun, acesta fiind un indicator al stilului predat de marele maestru Ip Man. Celelalte denumiri arată fie forme practicate de alți maeștri (Wing Chun – Yiu Choi, Jiu Wan, Gulao Pan Nam etc.) sau forme predate de instructori necertificați de Ip Man (Wing Tsun, Wing Tzun, Wing Tchun, Ving Tshjun etc.). Acest lucru nu înseamnă ce celelalte stiluri sunt mai bune sau mai slabe, ci arată doar că stilul provine pe linia originală, de la Ip Man.

Astfel, Wing Chun are un număr enorm de mare de stiluri și particularități, în funcție de specificul școlii și de ajustările făcute de maeștri, instructori sau practicați, fiind foarte flexibil, însă, indiferent de orientare, toate expun o tematică și o serie de principii unitare. Toate au un număr de trei forme (taolu) cu mâinile goale, o formă pentru manechinul de lemn, o formă pentru bastonul lung și o formă pentru săbiile fluture. În ciuda faptului că există doar 6 taolu-uri, complexitatea combinațiilor creează material de studiu pentru mai multe vieți.

Wing Chun nu înseamnă doar stăpânirea formelor și a tehnicilor, ci și controlul energiei interne (hei-gung), a meridianelor și a punctelor energetice, având trei mai obiective: (a) menținerea unui corp sănătos și puternic, (b) asigurarea satisfacției personale și a unei vieți fericite și împlinite precum și (c) protejarea propriei persoane și a altora de agresori.

Cele trei mari componente care asigură eficiența Wing Chun ca stil de luptă sunt: (a) economisirea mișcării, (b) economisirea timpului și (c) economisirea energiei, folosirea acestora făcându-se în conformitate cu o serie de observații practice:

  • Calea liniei drepte – cea mai scurtă cale între două puncte este linia dreaptă.
  • Redirectarea forței adversarului – forța adversarului, chiar dacă este foarte mare, poate fi redirectată prin utilizarea eficientă a biomecanicii corpului, creându-se pârghii, planuri înclinate și așa mai departe;
  • Aplicarea propriei forței pe linia de centru – pe măsură ce forța se apropie de axa de rotație a unui obiect (linia de centru), acel obiect absoarbe mai multă forță.

Maestrul Wayne Belonoha

Multe dintre cele expuse în articolele de popularizare a acestei arte marțiale, de pe blogul meu, sunt reproduse și comentate în urma celor ascultate, citite, discutate sau văzute la Sifu Wayne Belonoha (Wai Bo Lun) (Nivel 7), fondatorul Academiei Canadiene de Ving Tsun, triplu medaliat cu aur la competițiile Pan American, un maestru aflat la a 11-a generație de maeștri Wing Chun și la a 3-a după Ip Man, fiind elevul maestrului Dunn Wah (Sunny Tang), pe lina Dunn Wah – Moy Yat – Ip Man, căruia îi mulțumesc că a acceptat să scriu în mod public despre principiile și filozofia sa și pentru că a acceptat greaua sarcină de a-mi superviza formarea în această artă.

Maestrul Wayne este autorul a unui compendiu de Wing Chun în două volume (The Wing Chun Compendium), publicat la editura „Blue Snake Books” din Berkely California, probabil „cea mai completă” lucrare de Wing Chun care există, fiind, de asemenea, și autorul cărții „An Approach to Ip Man Style Wing Chun”, a unui număr de 9 DVD-uri ce conțin peste 13 ore de demonstrare a tehnicilor și principiilor, acoperind toată tematica și a unui curs pe Wing Chun University, ce completează DVD-urile și cuprinde peste 17 ore de tehnică și demonstrație.

După scurta sa bibliografie prezentată în primul volum al Compendiumului, maestrul Wayne Belonoha a studiat în perioada 1979-1992 mai multe arte marțiale (Karate, Ba Qua Zhang, Hsing Yi și Wing Chun), orientându-se apoi, între 1992 și 1997 spre artele marțiale chinezești, studiind Wushu și Tai Chi cu Marele Maestru Pan Qing Fu, în paralel practicând Ving Tsun cu Marele Maestrul Sunny Tang. În anul 2000 a susținut o demonstrație în fața Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, în 2002 a participat la Marea Deschidere a Ip Man Hall din Foshan, China, a susținut numeroase demonstrații în calitate de maestru, este Președinte al United Wushu Associations din Ontariu și Vicepreședinte al United Wushu Federation din Canada.

Principiile și strategia Wing Chun

Observațiile practice menționate anterior au condus la o serie de trei principii generale ale luptei folosind Wing Chun:

  • Principiul economisirii mișcării – întotdeauna trebuie căutată calea care implică cea mai puțină mișcare, calea cea mai scurtă (linia dreaptă). Nu trebuie să ne mișcăm mai mult decât este necesar, trebuie întotdeauna să căutăm linia dreaptă;
  • Principiul economiei timpului – se referă la eficiența în timp, scopul Wing Chun fiind să termine lupta cu o singură lovitură, în cel mult 3 secunde. Niciodată nu se va lungi lupta inutil, deoarece timpul lucrează în dezavantajul luptătorului. Orice întârziere în finalizarea luptei oferă această oportunitate adversarului;
  • Principiul economisirii energiei – niciodată nu vom folosi mai multă energie decât este necesară. Nu vom opune forței adversarului propria noastră forță, blocajul nu este dur, nu lovim sau distrugem adversarul prin blocare, ca în stilurile dure. Deoarece nu avem de unde ști cât de puternic sau de bine pregătit este adversarul, vom prefera să redirecționăm forța acestuia. Mai mult decât atât, contrând un atac puternic vom utiliza mai multă energie în comparație cu situația în care-l vom devia;

Conservarea mișcării, a timpului și a energiei reprezintă cele 3 principii fundamentale din Wing Chun, secretul eficienței acestuia. Pe lângă acestea, putem menționa și o serie de principii secundare, după cum urmează:

  • Principul poziționării directe – întotdeauna vom urmări să avem adversarul direct în față, să nu-l lăsăm să ajungă în lateral sau, mai rău, în spate. În plus, avându-l în față se pot folosi simultan ambele mâini. Dacă ne-am poziționa lateral, atunci ne expunem spatele și, mai grav, mâna din spate nu va putea ajunge să lovească eficient. Acest lucru îl putem realiza asigurându-ne că avem șoldurile și umerii în fața adversarului, paralele cu acesta, beneficiind de protecție și de o forță maximală a atacului, putându-l lovi cu ambele brațe în același timp;
  • Principiul simultaneității – întotdeauna blocajul și atacul au loc simultan, utilizându-se ambele mâini în același timp. În clipa în care atacul este blocat, tot atunci are loc și propriul atac, fără pauză, astfel adversarul nu mai are timp să blocheze lovitura, în conformitate cu principiul economiei timpului;
  • Principul neasumării riscurilor inutile – plecăm de la ideea că adversarul este mai puternic, mai mare și știe bine să se lupte, prin urmare nu-l putem subaprecia. Întotdeauna vom prefera să prevenim în loc să reacționăm, vom dori să evităm să ajungem în situații critice. După cum spune maestrul Wayne, e mai bine să chemăm electricianul decât pompierii. Stilul a fost conceput astfel încât să poată fi folosit pe adversari de două ori mai mari și mai puternici, astfel încât inteligența domină forța;
  • Principiul calmului – niciodată nu trebuie să ne pierdem calmul, nu reacționăm impulsiv, necontrolat, deoarece la furie se comit cele mai mari greșeli. Postura este relaxată, netensionată și fluidă, deoarece tensiunea și încordarea musculară reprezintă cele mai mari obstacole în calea redirectării eficiente a forței adversarului;
  • Principiul măiestriei – lucrurile câștigate ușor sunt superficiale, ineficiente și se pierd ușor. Ving Tsun nu este un stil de arte marțiale ce se învață nici rapid, nici ușor. Este necesară o mare măiestrie și o imensă muncă pentru a deveni eficient. Deoarece este un stil specializat, lupta se poartă la mică distanță iar corpul trebuie să reacționeze automat. Se consideră, fără nicio exagerare, că pentru a obișnui corpul cu o tehnică avem nevoie de cel puțin 5000 de repetări;
  • Principiul controlului cu o mână cele două mâini ale adversarului – întotdeauna trebuie să urmărim să închidem adversarul, adică să-i controlăm ambele mâini cu o singură mână astfel încât să-l lovim înainte ca acesta să poată să ne lovească. Niciodată nu trebuie să facem „schimb de tehnici” cu adversarul și nici nu trebuie să ne poziționăm astfel încât adversarul să ne poată lovi;
  • Principiul protejării liniei centrale – întotdeauna trebuie să ne protejăm linia centrală, axa de rotație, protejând astfel întregul corp, deoarece oponentului îi va lua mai mult timp să ajungă într-o poziție din care să poată lovi;
  • Principiul lovirii – întotdeauna vom căuta să lovim adversarul în cele mai vulnerabile puncte ale sale pentru a finaliza lupta. Nu lovim de dragul de a lovi, în locuri în care nu sunt șanse de a ne doborî adversarul. Wing Chun este un stil de lovire, nu unul de prize, chei sau de lupte la sol. Pur și simplu, lovitura este cea mai rapidă și mai eficientă cale de a finaliza o luptă. Fiecare lovitură trebuie să aibă puterea de a finaliza lupta, de aceea va fi dată cu forță și viteză maxime iar pumnul va fi foarte bine antrenat;
  • Principiul echilibrului – pierderea echilibrului sau căderea la sol reprezintă un important factor de risc, prin urmare vom face tot posibilul să rămânem în picioare, în echilibru. Întotdeauna vom sta în poziția corectă, fără să ne înclinăm și fără să riscăm să ne pierdem echilibrul, puternic ancorat în picioare, fără joc de picioare, deoarece folosind jocul de picioare putem fi prinși și dezechilibrați relativ ușor de către un adversar bine pregătit;
  • Principiul pasului înainte – evităm să facem pasul înapoi. Wing Chun este un stil ofensiv, vom urmări să intrăm în zona personală a adversarului, protejându-ne în același timp propria zonă personală, deoarece a lăsa adversarul să pătrundă în zona noastră personală pe atacul său reprezintă un risc uriaș. Acest principiu este în conformitate cu cel al economisirii mișcării, deoarece un pas înapoi necesită mai multă mișcare pentru a reveni în zona personală a adversarului;
  • Principiul coordonării (principiul celor 6 armonii) – Este un principiu al mișcării corpului astfel încât să se maximizeze puterea atacului, în care atacurile se execută cu participarea întregului corp, coordonând mâinile, trunchiul și picioarele. Când lovim, nu doar brațul sau piciorul lovește, ci participă întregul corp. Cotul se mișcă împreună cu genunchiul, umărul se mișcă împreună cu șoldul, pumnul împreună cu talpa. Puterea este generată prin folosirea întregului corp, nu doar a mâinilor și picioarelor;
  • Principiul mâinii de atac – întotdeauna o mână va fi poziționată astfel încât să poată lovi. O mână blochează, cealaltă lovește, moment în care mâna care a blocat se pregătește de a lovi din nou. Niciodată nu prindem mâinile adversarului;
  • Principiul atacului liniei centrale – întotdeauna se va ataca linia centrală, nu lateralele corpului pentru că adversarul se poate roti și se pierde forța, în plus, va contraataca;
  • Principiul loviturilor joase cu piciorul – în Wing Chun nu se lovește mai sus de genunchi și nu se atacă piciorul cu brațele. Riscul de dezechilibrare e prea mare și s-ar încălca principiul liniei drepte. Întotdeauna lovim pe calea cea mai scurtă.

Pe baza principiilor Wing Chun se poate contura o strategie de luptă:

  • Victorie instantanee – Wing Chun urmărește să învingă instantaneu adversarul, să nu se piardă timp. Dacă o luptă durează mai mult de 3 secunde, este considerată pierdută, ideală ar fi doborârea adversarului dintr-o singură lovitură. Din acest motiv antrenamentul urmărește dezvoltarea unui pumn capabil să realizeze acest lucru.
  • Lupta pe teren propriu – se urmărește ducerea luptei după regulile proprii, nu după cele ale adversarului. Nu trebuie lăsat adversarul să-și facă tehnica, deoarece, în mod evident, adversarul este mai bun în stilul lui. Dacă adversarul are suficient timp să-și facă tehnica, lupta este aproape pierdută. Controlând sincronizarea, ne controlăm, de fapt, adversarul;
  • Accentul pe lovituri – loviturile eficiente permit persoanelor mai mici și mai slabe să doboare adversari mai puternici, prin urmare vom urmări orice ocazie de a ataca punctele vulnerabile ale oponentului și de a încheia lupta dintr-o lovitură, maximum două.

Cele 3 principii fundamentale ale stilului

  1. Economia mișcării
  2. Economia timpului
  3. Economia energiei

Cele 14 principii de luptă

  1. Menținerea ambelor brațe pe linia centrală;
  2. Urmărirea permanentă a poziționării cu fața la adversar;
  3. Protejarea în permanență a părților laterale și a spatelui;
  4. Lovirea adversarului doar atunci când suntem sigur că avem șanse să atingem ținta;
  5. Niciodată nu ne retragem;
  6. Blocajul și atacul au loc simultan;
  7. Controlul cu o mână a ambelor mâini ale adversarului;
  8. Întotdeauna se aplică principiul celor 6 armonii;
  9. Evitarea oricărui risc necalculat;
  10. Niciodată nu vom răspunde forței cu duritate;
  11. Menținere în permanență a calmului;
  12. Sub niciun motiv nu se va pierde echilibrul;
  13. Urmărirea finalizării luptei din prima lovitură;
  14. Întotdeauna ne imaginăm că adversarul este de două ori mai mare și de două ori mai puternic;

Dacă v-a plăcut această expunere, vă invit să aflați mai multe cumpărând primul volum din cartea maestrului Wayne Belonoha, The Wing Chun Compendium. O puteți face direct la link-ul anterior, de la North Atlantic Books, o puteți găsi la Barnes&Nobles sau chiar la Elefant. De asemenea, puteți începe cu primul pas de pe primul DVD sau vă puteți înscrie la Wing Chun University și puteți vizualiza Lecția 1a.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.