Ving Tsun Kuen (詠春拳). Elemente ale mecanicii lovirii în Wing Chun (I).

Sifu Wayne Belonoha ne descrie în volumul al doilea al cărții sale „The Wing Chun Compendium” principiile și mecanica loviturilor specifice acestui stil de kung-fu. Sunt foarte interesante și, dacă v-a plăcut fizica măcar puțin, veți avea satisfacția de a recunoaște elemente cunoscute. Voi reproduce în acest articol și în următorul câteva dintre explicațiile maestrului, având permisiunea sa, nu înainte de a vă face o surpriză. Maestrul Wayne Belonoha experimentează o metodă de predare online și care mie mi se pare foarte eficientă în condițiile în care sunteți foarte determinat și, ideal, aveți un partener tot atât de determinat ca și dumneavoastră. Sunt 9 niveluri, antrenamentul este destul de dificil, însă beneficiați direct de sfaturile, îndrumarea și evaluarea maestrului Wayne Belonoha. Cursul îl puteți accesa pe Wing Chun University, taxa lunară nu este prea mare, însă dacă vă înscrieți mi-ați face o mare bucurie spunându-i maestrului că ați venit în școala noastră urmând recomandările de pe blogul meu, bucurie pentru care nu pot decât să vă mulțumesc anticipat.

Acum, să începem explicarea mecanicii lovirii în Wing Chun. În toate loviturile din Wing Chun se vizează următoarele elemente:

  • Maximizarea forței prin accelerarea pumnului în cadrul loviturii în linie dreaptă;
  • Aplicarea mecanicii corpului și maximizarea forței prin ancorare;
  • Menținerea distanței ideale care să permită un impact maxim;
  • Lovitura aplicată pe o suprafață mică și care să crească forța;
  • Reducerea disipării și a deflecției energiei de lovire;
  • Distrugerea zonei de impact prin crearea unei zone de coliziune de înaltă energie;
  • Găsirea de strategii de compensare a limitărilor fizice ale corpului

Mecanica lovirii în Wing Chun este foarte complexă și presupune stăpânirea perfectă a mai multor elemente:

Viteza pumnului

Loviturile de pumn în Wing Chun sunt înlănțuite, în mod curent, la un nivel ridicat de stăpânire a stilului fiind date circa 8-10 lovituri pe secundă, însă importantă nu este atât viteza loviturilor, ci accelerația, adică rapiditatea cu care pumnul își schimbă viteza sau direcția, acest lucru generând forță (F=mxa).

Așadar, nu doar viteza contează (cât de repede lovim), ci și accelerația (cât de repede pumnul își schimbă viteza sau direcția). Pumnii dobândesc accelerație atunci când își schimbă direcția, însă, din nefericire, schimbările de direcție reduc din impactul frontal. Există, așadar, o relație inversă între viteza loviturilor și forță. Pe măsură ce dăm mai multe lovituri în unitatea de timp, forța lor scade. Într-adevăr, forța brută este mai mare în alte stiluri, acolo unde pumnul lovește complet, față de Wing Chun, unde pumnul, imediat după lovitură, trebuie să se retragă pentru a face loc următoarei lovituri, însă acest lucru este compensat de numărul mare de lovituri exact în același loc, chiar dacă se sacrifică din putere. În realitate, atunci când adversarul este controlat, fiecare astfel de „pumn ușor” are suficientă putere să imobilizeze oponentul fără vreun risc inutil.

Loviturile în Wing Chun țin cont de două elemente importante: de viteza pumnului (cât de repede se mișcă pumnul) și de frecvență (câte lovituri de pumn se pot da pe secundă); cu cât aceste valori sunt mai ridicate, cu atât este mai bine, însă frecvența este limitată, deoarece, imediat după impact, avem nevoie de câteva fracțiuni de secundă pentru ca energia loviturii să se transfere în corpul oponentului. Dacă acest interval de timp este prea mare, atunci se pierde timp prețios, iar dacă acest interval de timp este prea mic, puterea se reduce și lovitura este ineficientă. Nu există o regulă privind timpul de transfer al energiei în corpul adversarului, fiecare practicant urmând să-și găsească propriul echilibru între viteză și forță. Din practică, la antrenarea loviturilor se va încerca obținerea unei cadențe de circa 6 lovituri pe secundă, însă numărul poate varia de la persoană la persoană (pentru un practicant mediu, între 5 și 7 lovituri pe secundă).

Masa și ancorarea

Al doilea element în ecuația forței este masa (cantitatea de materie ce se află într-un obiect). Deoarece pumnul are aceeași masă, cu cât îl vom mișca mai repede, cu atât forța generată va fi mai mare, însă forța loviturii nu ține doar de aceste lucruri.

Corpul uman este format din multe segmente, conectate prin articulații mobile. Pumnul este un segment, la fel antebrațul, brațul și așa mai departe. Fiecare segment are propria sa masă, iar în cadrul loviturii toate acționează sincron, se sprijină unul pe celălalt (sunt aliniate). Dacă un segment nu este aliniat, atunci în ecuație va apărea doar masa segmentelor aliniate.

Prin aliniere înțelegem ca unghiul dintre segmente să fie minim, acestea să formeze, pe cât posibil o linie dreaptă. În prima figură pumnul este perfect aliniat cu antebrațul, iar antebrațul este perfect aliniat cu brațul, prin urmare lovitura va beneficia de masa tuturor celor 3 segmente.

În cea de-a doua figură, niciun segment nu este aliniat corespunzător, transferul energiei fiind extrem de defectuos, la producerea forței contribuind cel mult masa pumnului. Așadar, atunci când se lovește, unghiurile dintre segmente nu trebuie să depășească 5-10 grade, altminteri trebuie să intervină mușchii pentru a se compensa alinierea și pentru a forma o structură solidă.

În cea de-a treia figură, lovitura cu dosul palmei aliniază pumnul cu antebrațul, însă nu și antebrațul cu brațul. Forța este determinată doar de masa pumnului și a antebrațului și trebuie să intervină mușchii pentru a compensa structura, însă atunci când se utilizează contracția musculară, scade viteza și, implicit, capacitatea de a schimba rapid tehnica. În plus, contracțiile musculare rigidizează corpul și-l fac vulnerabil la dezechilibrări.

În concluzie, primul pas în vederea creșterii masei este reprezentat de alinierea segmentelor pentru a se minimiza contracțiile musculare.

Desigur, doar alinierea segmentelor nu este suficientă în vederea producerii forței maxime, mai ales în cazul persoanelor firave. Următorul pas îl presupune alinierea tuturor segmentelor corpului pentru a se transfera forța în pământ. În momentul impactului forța se transferă prin coloană, bazin, picioare în călcâie și de aici în sol, astfel încât masa luptătorului este egală cu masa pământului. Deoarece, la impact, energia dezvoltată nu poate muta planeta, ea se va transfera în adversar, mai puțin cea pierdută prin segmentele nealiniate. Acest mecanism poartă numele de ancorare și reprezintă baza artelor marțiale.

Din acest motiv, este foarte important ca orice lovitură să fie bine ancorată, iar fiecare parte a corpului să poată susține și genera forța, ancorarea reprezentând alinierea segmentelor corpului astfel încât forța să fie redirectată și susținută de pământ.

În artele marțiale, dacă linia creată de corp către pământ are prea multe unghiuri, atunci va trebui să intervină musculatura pentru a solidifica structura, lucru care vulnerabilizează luptătorul în fața unuia mai puternic, cea mai slabă legătură între segmente cedând prima. Cu cât forța este aplicată pe os la un unghi care se apropie de 90 de grade (perpendicular), cu atât încordarea resimțită este mai mare și există riscul de a ceda mușchiul sau osul, de aceea în antrenament trebuie să ne concentrăm pe alinierea oaselor și reducerea la minimum a contracțiilor musculare.

Distanța

Pumnul accelerează până în momentul în care brațul este complet destins, până când întâlnește ceva să-l oprească sau până când îl oprim din mușchi. Pe parcursul acestei traiectorii, la un moment dat, accelerația sa va fi maximală, mai precis undeva la 2,5 – 5 cm înainte de momentul în care brațul este complet destins, acesta fiind și momentul în care pumnul ar trebui să atingă ținta. Prin urmare, și penetrarea trebuie să fie tot între 2,5 și 5 cm; dacă vom încerca o penetrare mai adâncă se va reduce impactul și se va încetini pumnul.

Desigur, poziționarea este foarte importantă și nu trebuie să uităm că adversarul, la rândul său, se mișcă, nu stă pe loc.

Zona de impact

Aceeași forță, aplicată pe o suprafață mai mică, determină o presiune mai mare, prin urmare efectul este mai puternic. Acesta este și unul dintre motivele pentru care în Wing Chun nu lovim cu tot pumnul, doar cu falangele ultimelor două degete – pe de o parte mărim efectul prin reducerea suprafeței de impact, iar pe de altă parte aliniem perfect pumnul cu antebrațul și, mai apoi, cu brațul, crescând masa.

Reducerea disipării și a deflecției energiei

Știm bine că energia nu se pierde, ci se transformă într-o altă formă de energie. Atunci când energia este transferată unui corp, pentru a nu se rupe, acesta va încerca să o disipeze îndoindu-se, comprimându-se, rotindu-se sau întinzându-se. Acesta este un comportament natural al oricărui obiect, viu sau nu, prin urmare loviturile pe care le dăm vor urmări reducerea capacității adversarului de a disipa energia, astfel încât impactul forței să fie maxim.

Din acest motiv, loviturile se dau direct pe axele de rotație ale corpului. Dacă vom lovi, spre exemplu, umărul adversarului, corpul acestuia se va roti în mod natural, disipând aproape complet energia, iar efectul va fi minim, oricât de puternică ar fi lovitura. Altfel stau lucrurile dacă vom lovi sternul, direct pe axa verticală de rotație. Impactul va fi maximal, dar nu trebuie să uităm că, și în acest caz, un adversar bine antrenat se poate roti după axa orizontală (se poate apleca) sau se poate retrage. Nu în ultimul rând, poate bloca sau deflecta lovitura prin blocaj.

În calitate de practicant de Wing Chun, va trebui să înțelegem foarte bine mecanica ce caracterizează corpul uman pentru a putea controla posibilitățile de mișcare a adversarului și a lovi atunci când acesta nu mai poate disipa forța. Iată de ce Wing Chun este o artă marțială la care primează inteligența, nu forța.

Impactul

Prin impact, înțelegem o coliziune care are loc la o viteză foarte mare, cu alte cuvinte atunci când se aplică forță unui obiect într-un interval de timp foarte scurt. În acest moment obiectul este supus unui șoc din cauză că este accelerat sau decelerat foarte rapid. Cu cât timpul de aplicare a forței este mai redus, cu atât impactul va fi mai puternic, obiectul nu va putea disipa energia, iar probabilitatea de a se rupe devine foarte mare.

Din acest motiv, în Wing Chun loviturile sunt biciuite, forța se aplică foarte rapid, pe o zonă redusă, maximizând impactul și, în combinație cu celelalte elemente, maximizând efectul asupra adversarului.

În articolul următor vom discuta despre felul în care se dau loviturile în Wing Chun pentru a respecta aceste principii fizice, chiar dacă unele lucruri au mai fost prezentate, apoi vom expune o serie de strategii de lovire în cadrul luptei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.