Bilanț de Facebook

La un moment dat trebuie să înveți să părăsești scena…

Rețeaua socială Facebook mi-a prilejuit momente de mare satisfacție personală. Mi-am întâlnit vechi prieteni, mi-am făcut alții noi, am împărtășit momente de emoție, de bucurie, de tristețe, am luptat împreună cu alții sau singur pentru un ideal, m-am amuzat, m-am întristat, am râs și am plâns. Contul l-am făcut relativ târziu, prin 2009 și am remarcat imediat posibilitatea de a-mi putea partaja ideile. Am încercat să transmit ce știu să fac, respectându-mi vocația și formația, cea de profesor. Din păcate nu am reușit foarte bine nici în direcția transmiterii de informații, nici în aceea a dezvoltării de competențe. În mod cert nu am știut eu să expun. Am rămas un tradiționalist, cu o formă de exprimare și de prezentare mai mult clasică în care am încercat să îmbin umorul cu informația pentru a facilita informarea și formarea. Am refuzat însă să mă maimuțăresc, să fac exces de atitudine pozitivă și, mai ales, să reduc durata expunerilor la cele 10-15 minute în care am aflat, mai târziu, că se poate capta atenția unui „om modern”. Asta este, e vina mea și mi-o asum, însă nu pot face rabat de la principii de dragul like-urilor.

Am încercat să militez intens pentru promovarea cunoașterii științifice, pentru informare sănătoasă și pentru dezvoltarea gândirii critice. În mod cert am greșit locul. Facebook nu este pentru așa ceva și tot ceea ce am obținut a fost doar frustrare. Oricum, această direcție mi-a adus apropierea de unii oamenii cu interese comune rămași, din păcate, la fel de izolați, însă foarte dragi mie.

În toți acești ani am comunicat excelent, deschiderea site-ului sau a aplicației aducându-mi bucuria revederii virtuale cu prietenii, asta până de curând. Din nefericire, Facebook tinde să devină o altfel de rețea socială. Din una a dialogului, a posibilității de control a spațiului personal, devine una a promovării urii, mârlăniei, mahalalei. Din ce în ce mai multe persoane abdică de la bunul simț, de la rațiune și de la argumentare și se transformă în altceva. Din nefericire chiar unii prieteni de-ai mei. Păcat!

Asta n-ar fi fost însă o problemă. Mesajele pot fi filtrate, persoanele pot fi eliminate și chiar blocate, obrăzniciile pot fi tratate cum se cuvine. Doar că Facebook devine din ce în ce mai intruziv. Uneori constați că persoane sau „reclame” anterior blocate revin, oameni pe care nu-i cunoști îți devin brusc prieteni și uneori te înjură în timp ce prietenii dispar din listă iar lucrurile pe care le raportezi în mod explicit ca fiind ofensatoare pentru tine ți se bagă „pe gât” iar și iar. Cireașa de pe tort a apărut însă astăzi, când încercând să accesez anumite informații promovate pe Facebook mă pomenesc cu „recomandări” de genul că nu ar fi bine să văd acea informație. Cu alte cuvinte am ajuns ca Facebook să-mi „dea voie” ce să accesez și ce nu.

Ei bine, asta deja este prea mult pentru mine. Pur și simplu m-a jignit. Cu alte cuvinte Facebook consideră că sunt un pic cam retardat și nu-s în stare să decid asupra informației pe care o pot parcurge. Pasul următor care ar fi? Eliminarea informațiilor care nu sunt pe placul Facebook? Pedepsirea utilizatorilor care le accesează? Arestarea?

În aceste condiții nu cred că locul meu mai este aici, cu tot respectul și cu toată aprecierea față de numărul mare de oameni de calitate prezenți pe platformă, unii dintre ei fiind și prietenii mei. Nu vreau să fiu martorul implementării unei politici de cenzură, nu vreau să asist la ce va urma. Plec.

Am început prin a-mi șterge fotografiile, postările, mesajele, urmând ca la sfârșitul acestei săptămâni să-mi șterg definitiv și contul. Mulți văd chestia asta ca pe o tragedie. Cum să-mi șterg contul??!! De ce nu? Ce motive aș mai avea să stau într-un loc în care ești tratat cu lipsă de respect și în care nu te mai regăsești? Facebook este doar una dintre platformele sociale, care a ales însă să fie extrem de invazivă și care începe să-și trateze unii utilizatori într-un mod cu care eu nu sunt de acord. Există și alte locuri deocamdată mai decente: Twitter, G+, VK precum și aplicații cu ajutorul cărora să pot vorbi cu prietenii fără riscul de a mă trezi cu cineva pe care nu l-am cunoscut și nu l-am invitat că mă înjură, pentru că din asta trăiește –  Skype, Viber, WhatsApp.

Decizia de a renunța la contul de Facebook este una personală pe care am transmis-o din respect pentru prietenii mei. Ea a fost preluată de către un alt prieten și distribuită, însă am constatat cu surprindere cu apar unii care ne „muștruluiesc”, destul de agresiv, cum de ne permitem să ne gândim să facem așa ceva. Exact asta îmi întărește ideea că fac ceea de trebuie. Lipsa de considerație pentru deciziile celuilalt devine deja o valoare în acest spațiu, mârlănia se transformă în regulă. E plin de sfătuitori pe aici, toată lumea judecă fără să asculte, înțelege fără să citească, știe implicit. Toți se pricep și îți spun ce e bine și ce nu e bine să faci, te ceartă, te înjură și îți urează să mori în chinuri dacă nu ești de acord cu ei. Într-o astfel de companie inteligentă și democratică mă simt, cu adevărat, în inferioritate, alegând să plec până nu devine penală ștergerea contului.

Prietenii mei, cei care au apreciat comunicarea cu mine și doresc să rămânem în legătură știu unde mă găsesc. Mulți dintre ei au numărul meu de telefon, prin urmare WhatsApp și Viber sunt disponibile. Adresa mea de e-mail este destul de cunoscută. Pe Skype am tot ID-ul „copariuc” și sunt acolo mai tot timpul. În plus, mă mai găsiți pe Twitter, G+, VK, LinkedIn, ResearchGate. Cei pentru care „prietenia” însemna doar prezența într-o listă nu pierd nimic. Nici ei și nici eu. Ca fapt divers, ștergând postările am ajuns la mai multe momente în care aveam ziua de naștere și am constatat amuzat că oameni pe care nu i-am cunoscut, cu care nu am schimbat probabil nicio vorbă îmi urau „la mulți ani”. Care o fi oare rostul?

Voi continua să mă exprim pe acest blog, poate ceva mai des, deoarece va reprezenta de săptămâna viitoare principala mea cale de a-mi expune ideile. Dacă cineva va fi interesat de punctele mele de vedere, atunci cu certitudine îmi va reține numele de familie și își va găsi timp să acceseze blogul. Dacă nu, nicio pierdere.

Cât privește activitatea cu video-tutorialele, ei bine, nu o voi abandona. Pentru asta există platforma „New Skills” și canalul meu YouTube. Ne revedem acolo.

Am scris acest articol pentru a-mi explica gestul în fața celor pe care-i apreciez. Nu vreau să-mi dea cineva dreptate și nici să-mi urmeze exemplul. Fiecare face cum crede. Nu-mi place să mă erijez în sfătuitor. Am expus motivele acestei decizii, importante din punctul meu de vedere, însă nu am vrut să le scriu pe Facebook deoarece ar fi de preferat să rămână și după ce informația de acolo dispare. De asemenea, am vrut să specific celor care doresc să țină legătura cu mine locurile și modurile în care putem comunica. Atâta tot. Așadar, prezența mea pe această platformă se va încheia în seara zilei de duminică, 26 februarie 2017, după mai bine de 8 ani de activitate. Cred că este mai mult decât suficient și, cu certitudine, voi avea mai mult timp pentru activități reale, pentru viața reală. Atunci când nu te mai simți bine undeva, când orice ai face în loc de relaxare și plăcere începi să obții enervare și silă, poate că cel mai bine e să pleci. La revedere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *